Anii bătrâneţii

—10 iunie 2012


de Petru Beltechi

Eclesiastul

Fiecare bătaie de ceas, fiecare răsărit şi fiecare zi de naştere ne aduce aminte că vremea trece, iar noi creştem şi îmbătrânim. Nimeni nu poate opri trecerea timpului peste noi, deşi trebuie să recunoaştem că ignorăm de multe ori această realitate.

Întrebarea nu este cum să oprim trecerea vremii, ci cum să ne punem de acord cu această realitate a îmbătrânirii. Cum să îmbătrânim cu folos şi cu un sens al realităţii? Se poate să ajungi bătrân şi să continui să trăieşti împlinit şi cu un scop? Putem să ne trăim bătrâneţea cu bucurie pregătiţi fiind de noile provocări ale vârstei sau vom claca sub povara anilor şi a regretelor?

Răspunsul la toate aceste întrebări le găsim în acest paragraf citit astăzi din capitolul 12. 

Descarcă acest mesaj +

Alte mesaje din aceeaşi serie:
Viaţa sub soare
Mănâncă, bea, munceşte
Toate la timpul lor
Mărturia unui cinic
Tirania aparenţelor
Păzeşte-ti piciorul!
O stradă înfundată?
Ce este mai bine pentru om
Incertitudinile vieţii
Cum să te bucuri de viaţă
Trăind realist
Viaţa – o aventură
Acum, nu mai târziu!
Dezlegarea misterului

Exprimă-ţi părerea completând următorul formular:

Care este a treia lună din an?