biserica » ce credem

Declaraţia doctrinară a bisericii noastre

Sfânta Scriptură

Noi credem că Sfânta Scriptură a fost scrisă de oameni inspiraţi supranatural; că ea este adevărată, fără nici un amestec al erorii în afirmaţiile ei şi de aceea, este şi va rămâne până la sfârşitul vremurilor, unica revelaţie, completă şi finală, a lui Dumnezeu pentru om; că ea este adevăratul centru al unităţii creştine şi standardul suprem după care trebuie verificat comportamentul uman, crezurile şi opiniile.

Prin “Sfânta Scriptură” noi înţelegem colecţia de şaizeci şi şase de cărţi, de la Genesa la Apocalipsa, care nu doar conţine Cuvântul lui Dumnezeu ci, ESTE chiar Cuvântul lui Dumnezeu.

Prin “inspiraţie” noi înţelegem că toate cărţile Bibliei au fost scrise de bărbaţi sfinţi, din vechime, pe măsură ce erau mişcaţi de Duhul Sfânt, într-un mod atât de definit încât scrierile lor au fost inspirate supranatural şi verbal, fără nici o eroare, aşa cum nici o altă scriere n-a mai fost şi nu va mai fi inspirată.

Ps. 19:7-11; 119:89, 105, 130, 160; Prov. 30:5-6; Isaia 8:20; Luca 16:31, 24:25-27, 44-45; Ioan 5:39, 45-47; 12:48; 17:17; Rom. 3:4; 15:4; Efes. 6:17; II Tim. 3:16-17; I Pet. 1:23; II Pet. 1:19-21; Apoc. 22:19.
Dumnezeul adevărat

Noi credem că există un singur şi unic Dumnezeu viu, adevărat şi infinit, Spirit inteligent, creatorul şi conducătorul suprem al cerului şi al pământului; inexpresibil de glorios în sfinţenie şi vrednic de toată cinstea, încrederea şi dragostea posibilă; că în unitatea Dumnezeirii sunt trei persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, egale în fiecare perfecţiune divină, executând distinct dar armonios slujbe ale marii lucrări de răscumpărare.

Gen. 17:1; Exod 15:11; 20:2-3; Ps. 83:18; 90:2; 147:5; Ier. 10:10; Mat. 28:19; Mar. 12:30; Ioan 4:24; 10:30; 15:26; 17:5; Rom. 11:33; I Cor. 2:10-11; 8:6; 12:4-6; II Cor. 13:14; Efes. 2:18; 4:6; Fil. 2:5-6; I Tim. 1:17; I Ioan 5:7; Apoc. 4:11.
Duhul Sfânt

Noi credem că Duhul Sfânt este o persoană divină; egală cu Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi cu aceeaşi natură; că a fost activ în creaţie; că în relaţie cu lumea necredinciosă îl limitează pe Cel Rău până la împlinirea scopului lui Dumnezeu; că El convinge cu privire la păcat, judecată şi dreptitudine; că El poartă mărturia adevărului Evangheliei în predicare şi mărturisire; că El este agentul naşterii din nou; că El pecetluieşte, înzestrează, învaţă, mărturiseşte, sfinţeşte si ajută pe credincioşi.

Gen. 1:1-3; Mat. 3:11; Mar. 1:8; Luca 1:35; 3:16; 24:49; Ioan 1:33; 3:5-6; 14:16-17, 26; 15:26-27; 16:8-11, 13; Fapte 5:30-32; 11:16; Rom. 8:14, 16, 26-27; Efes. 1:13-14; II Tes. 2:7, 13; Evrei 9:14; I Pet. 1:2.
Satan

Noi credem că Satan a fost odinioară sfânt şi s-a bucurat de onoruri cereşti, dar prin mândria şi ambiţia de a deveni ca Cel Atotputernic, a căzut şi a atras după el o mulţime de îngeri; că el este acum prinţul rău al văzduhului şi dumnezeul nesfânt al acestei lumi. Noi îl considerăm cel mai mare ispititor al omului, duşmanul lui Dumnezeu, acuzatorul sfinţilor, autorul tuturor religiilor false, puterea conducătoare din spatele actualei apostazii, stăpânul anticristului şi autorul tuturor puterilor întunericului – cu toate acestea, destinat înfrângerii finale aduse de mâna Fiului lui Dumnezeu şi judecăţii eternei condamnări în iad, un loc pregătit pentru el şi îngerii săi.

Isa. 14:12-15; Ezec. 28:14-17; Mat. 4:1-3; 13:39; 25:41; Mar. 13:21-22; Luca 22:3-4; Ioan 14.30; II Cor. 11:13-15; Efes. 2:2; I Tes. 3:5; II Tes. 2:8-11; I Pet. 5:8; II Pet. 2:4; I Ioan 2.22; 3:8; 4:3; II Ioan 7; Iuda 6; Apoc. 12:7-10; 13:13-14; 19:11, 16, 20; 20:1-3, 10.
Creaţia

Noi credem în descrierea creaţiei aşa cum este ea înregistrată în Genesa; credem că aceasta trebuie acceptată literal, nu alegoric sau figurat; credem că omul a fost creat direct de Dumnezeu, după imaginea şi asemănarea Sa; credem despre crearea omului că nu a fost o chestiune de evoluţie sau schimbări evoluţioniste de specii, sau dezvoltarea de la o formă inferioară la una superioară, în intervale interminabile de timp; credem că toată fauna şi vegetaţia a fost creată direct de Dumnezeu iar legea rânduită de Dumnezeu a fost ca fiecare să aducă rod numai după “sămânţa ei”.

Gen. 1:1, 11, 24, 26-27; 2:21-23; Exod 20:11; Neemia 9:6; Ier. 10:12; Ioan 1:3; Fapte 4:24; 17;23-26; Rom. 1:20; Col. 1:16-17; Evrei 11:3; Apoc. 10:6
Căderea omului

Noi credem că omul a fost creat fără păcat, sub legea Creatorului său, dar printr-o călcare de lege voluntară a căzut din starea de inocenţă şi fericire, în consecinţă, întreaga omenire fiind acum păcătoasă, nu doar prin neputinţă ci şi prin alegere; credem că din această cauză omul este sub o dreaptă condamnare, fără apărare sau scuză.

Gen. 3:1-6, 24; Ezec. 18:19-20; Rom. 1:18, 20, 28, 32; 3:10-19; 5:12, 19; Gal. 3:22; Efes. 2:1,3
Naşterea din fecioară

Noi credem că Isus Cristos a fost zămislit de Duhul Sfânt într-un mod miraculos; credem că El s-a născut din fecioara Maria, aşa cum nici un alt om nu a fost şi nu va fi născut vreodată, şi că El, este atât Fiul lui Dumnezeu cât şi Fiul Omului.

Gen. 3:15; Ps. 2:7; Isa. 7:14; Mat. 1:18-25; Mar. 1:1; Luca 1:35; Ioan 1:14; I Cor. 15:47; Gal. 4:4; I Ioan 5:20
Ispăşirea pentru păcat

Noi credem că salvarea păcătoşilor este în întregime prin har; aceasta s-a făcut prin slujba mijlocitoare a Fiului lui Dumnezeu care, rânduit fiind de Tatăl, a luat asupra Sa, de bună voie, natura umană, totuşi fără păcat, a onorat legea divină prin ascultarea Sa personală, iar prin moartea Sa a făcut o ispăşire completă, şi înlocuitoare, pentru păcatele noastre; ispăşirea Sa nu a constat în stabilirea unui exemplu pentru noi, prin moartea Sa ca martir, ci a fost substituirea voluntară, a Lui Însuşi, în locul păcătoşilor, Cel Drept murind pentru cei nedrepţi, Cristos Domnul purtând păcatele noastre în trupul Său pe lemn; credem că fiind înviat din moarte El este acum întronat în cer unind în persoana Sa minunată simpatiile cele mai delicate cu perfecţiunea divină, astfel El fiind calificat, potrivit în toate privinţele, ca Mântuitor îndurător şi pe deplin suficient.

Isa. 53:4-7, 11-12; Mat. 18:11; Ioan 3:16; 10:18; Fapte 15:11; Rom. 3:24-25; I Cor. 15:3, 20; II Cor. 5:21; Gal. 1:4; Efes. 2:8; Fil. 2:7-8; Evrei 2:14; 7:25; 9:12-15; 12:2; I Pet. 2:24; 3:18; I Ioan 2:2; 4:10
Harul în noua creaţie

Noi credem că pentru a fi mântuit, păcătosul trebuie să fie născut din nou; că noua naştere este o nouă creaţie în Isus Cristos; că naşterea din nou este instantanee, nu un proces; că în naşterea din nou, cel mort în păcate şi greşeli este făcut părtaş al naturii divine şi primeşte viaţa veşnică, darul gratuit al lui Dumnezeu; că noua creaţie este realizată într-un mod dincolo de priceperea noastră, nu prin cultură, nu prin caracter, nici prin voinţa omului, ci în întregime şi exclusiv prin puterea Duhului Sfânt în conexiune cu adevărul divin, pentru ca astfel să asigure ascultarea voluntară de Evanghelie; că dovada potrivită se vede în roadele sfinte ale pocăinţei, în credinţă şi în înnoirea vieţii.

Luca 5:27; Ioan 1:12-13; 3:3, 6-7; Fapte 2:41; Rom. 6:23; II Cor. 5:17, 19; Gal. 5:22; Efes. 2:1; 5:9; Col. 2:13; II Pet. 1:4; I Ioan 5:1
Gratuitatea mântuirii

Noi credem în harul lui Dumnezeu; că binecuvântările mântuirii sunt oferite gratuit tuturor prin Evanghelie; că este datoria imediată a tuturor oamenilor să le accepte printr-o credinţă voluntară, penitentă şi ascultătoare; că nimic nu poate împiedica mântuirea celui mai mare păcătos de pe pământ în afara naturii sale păcătoase moştenite şi a respingerii voluntare a Evangheliei; că această respingere îl implică pe om într-o condamnare veşnică.

Isa. 55:1, 6-7; Mat. 11:28; Ioan 3:15-16, 18, 36; 5:40; 6:37; Fapte 2:38;Rom. 8:29-30; 10:13; I Cor. 15:10; Efes. 2:4-5; Col. 3:12; I Tes. 1:4; I Tim. 1:15;Tit 1:1; I Pet. 1:2; Apoc. 22:17
Justificarea

Noi credem că marea binecuvântare pe care Cristos o asigură celui care crede în El este justificarea; că justificarea include iertarea păcatului şi darul vieţii eterne pe principiile dreptitudinii; că este acordată, nu ţinându-se seamă de vreo faptă dreaptă pe care noi am fi făcut-o, ci în exclusivitate prin credinţa în sângele Răscumpărătorului, astfel dreptitudinea Sa fiindu-ne imputată nouă.

Isa. 53:11; Hab. 2:4; Zah. 13:1; Fapte 13:39; Rom. 1:17, 4:1-8; 5:1,9; 8:1; Gal. 3:11; Tit 3:5-7; Evrei 10:38
Pocăinţa şi credinţa

Noi credem că pocăinţa şi credinţa sunt îndatoriri solemne şi de asemenea haruri inseparabile, produse în sufletele noastre prin însufleţirea Duhului lui Dumnezeu, astfel că, fiind profund convinşi de vina noastră, de pericol şi de neputinţă, şi cu privire la calea mântuirii prin Cristos, ne întoarcem la Dumnezeu cu căinţă neprefăcută, mărturisire şi implorare pentru îndurare; în acelaşi timp, primindu-L, din toată inima, pe Domnul Isus Cristos şi mărturisindu-L deschis ca singurul şi deplin suficientul nostru Mântuitor.

Ps. 51:1-4; Isa. 55:6-7; Mar. 1:15; Luca 12:8; 18:13; Fapte 2:37-38; 20:21; Rom. 10:9-11, 13
Biserica

Noi credem că o biserică baptistă este o adunare a oamenilor mântuiţi, credincioşi botezaţi, asociaţi prin părtăşia Evangheliei, biserica fiind înţeleasă ca citadela şi propagatoarea harului divin şi etern; că biserica participă la ordonanţele lui Cristos; este guvernată prin legile Sale; exercită darurile, drepturile şi privilegiile investite în credincioşi prin Cuvântul Său; lucrătorii ordinaţi sunt pastorii, ale căror calificări, drepturi şi atribuţii sunt clar definite de Scripturi; noi credem că adevărata misiune a bisericii se găseşte în Marea Trimitere: în primul rând, de a face ucenici individuali, în al doilea rând, edificarea bisericii, în al treilea rând, predarea şi instruirea conform poruncilor lui Cristos. Noi nu credem în inversarea acestei ordini.

Noi credem că biserica locală are dreptul absolut de a se autoguverna, liberă de orice interferenţă a oricărei ierarhii umane sau organizaţionale. Noi credem că Isus Cristos este Capul. Noi credem că este scriptural ca bisericile adevărate să coopereze între ele în lupta pentru credinţă şi pentru înaintarea Evangheliei; fiecare biserică fiind singurul judecător a măsurii şi a metodelor cooperării sale. Noi credem că în toate chestiunile legate de membralitate, relaţii, conducere, disciplină şi dărnicie, voia bisericii locale este finală şi autoritară.

Lev.27:32; Mal. 3:10; Mat. 28:19-20; Fapte 2:41-42; 6:5-6; 14:23; 15:22-23; 20:17-18; I Cor. 5:11-13; 6:1-3; 11:2; 12:4, 8-11; 16:1-2; II Cor. 8:23-24; Efes. 1:22-23; 4:11; 5:23-24; Col. 1:18; I Tim. 3:1-13; I Pet.5:1-4; Iuda 3-4
Botezul şi Cina Domnului

Noi credem că botezul creştin este scufundarea (imersiunea) în apă a credinciosului în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, cu autoritatea bisericii locale, pentru a arăta într-un mod emblematic şi solemn credinţa noastră în Mântuitorul crucificat, îngropat şi înviat, cu rezultat în moartea noastră faţă de păcat şi învierea spre o viaţă nouă. Noi credem că botezul este o cerinţă pentru privilegiile relaţiei cu biserica şi participarea la Cina Domnului. La Cina Domnului, membrii bisericii comemorează împreună dragostea jerftfitoare a lui Cristos prin folosirea sfântă a pâinii nedospite şi a rodului viţei, Cina fiind precedată întotdeauna printr-o solemnă examinare de sine.

Mat. 3:6, 16; 28:19-20; Ioan 3:23; Fapte 2:41-42; 8:36-39; Rom. 6:3-5; I Cor. 11:23-28; Col. 2:12
Securitatea veşnică

Noi credem că fiecare persoană care este, cu adevărat, născută din nou este păstrată etern de către Dumnezeu Tatăl pentru ziua răscumpărării, fără posibilitatea pierderii mântuirii sale în Isus Cristos. Este privilegiul tuturor celor născuţi din nou să fie asiguraţi de mântuirea lor chiar din ziua în care-L acceptă pe Cristos ca Mântuitorul lor. Această securitate se bazează în întregime pe mărturia Cuvântului scris al lui Dumnezeu.

Ioan 5:24; 10:27-29; II Tim. 1:12; Evrei 10:22; I Ioan 5:13
Cel drept şi cel rău

Noi credem că există o diferenţă radicală şi esenţială între cel drept şi cel rău; că numai cei care prin credinţă sunt justificaţi în numele Domnului Isus şi sfinţiţi prin Duhul lui Dumnezeu, sunt cu adevărat socotiţi drepţi de El. Cei care continuă în necăinţă şi necredinţă sunt răi în ochii lui Dumnezeu, sub blestem. Această distincţie rămâne valabilă între oameni atât în moarte cât şi după moarte, în bucuria veşnică a celor mântuiţi şi în suferinţa conştientă veşnică a celor pierduţi.

Gen. 18:23; Prov. 11:31; 14:32; Mal. 3:18; Mat. 7:13-14; 25:34, 41; Luca 9:26; 16:25; Ioan 8:21; 12:25; Fapte 10:34-35; Rom. 1:17-18; 6:16-18, 23; 7:6; I Cor. 15:22; Gal. 3:10; I Pet. 1:18; I Ioan 2:29; 5:19
Guvernarea civilă

Noi credem că guvernarea civilă este divin rânduită pentru interesul şi buna rânduială a societăţii umane, că magistraţii trebuie purtaţi în rugăciune, onoraţi şi ascultaţi în mod conştiincios, cu excepţia lucrurilor care se împotrivesc Cuvântului lui Dumnezeu.

Exod 18:21-22; II Sam. 23:3; Ps. 72:11; Dan. 3:17-18; Mat. 10:28; 22:21; 23:10; Fapte 4:19-20; 23:5; Rom. 13:7; Fil. 2:10-11; Tit 3:1; I Pet. 2:13-14, 17
Învierea şi revenirea lui Cristos şi evenimentele legate de acestea

Noi credem în Scripturi şi acceptăm Scripturile sfinte cu privire la aceste subiecte aşa cum sunt ele şi în deplina lor valoare. Cu privire la înviere, noi credem că Cristos a înviat în trup “a treia zi potrivit Scripturilor”; că El este singurul nostru “mare preot îndurător şi credincios” în lucruile ce ţin de Dumnezeu; că acelaşi Isus care a fost înălţat la cer va veni în aceeaşi manieră, în trup, personal şi vizibil; că “cei morţi în Cristos vor învia întâi” iar sfinţii vii vor fi “schimbaţi într-un moment, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă”; că “Domnul Dumnezeu Îi va da tronul Tatălui Său David”; şi că “Cristos va domni o mie de ani în dreptate până va pune pe toţi duşmanii Săi sub picioarele Sale”.

Ps. 72:8; Isa. 11:4-5; Mat. 24:27, 42; 28. 6-7; Mar. 16:6, 19; Luca 1:32; 24:2-7, 39, 51; Ioan 14:3; 20:27; Fapte 1:9, 11; I Cor. 15:4, 25, 42-44, 51-53; Fil. 3:20-21; I Tes. 4:16-17; I Tim. 2:5; Evrei 8:1, 6; 2:17; 5:9-10; 9:28; 12:2; I Ioan 2:1; Apoc. 3:21; 20:1-4, 6
Misiunea

Porunca de a duce Evanghelia lumii este clară şi inteligibilă, iar această Însărcinare a fost dată nu numai bisericii ci, fiecărui creştin în parte.

Mat. 28:18-20; Marcu 16:15; Ioan 20:21; Romani 10:13-15
Harul dărniciei

Dărnicia Scripturală este una dintre fundamentele credinţei. Nouă ni se porunceşte să ducem zeciuielile şi dărnicia la vistierie (potrivit Noului Testament aceasta este casieria bisericii) în prima zi a săptămânii.

Lev. 27:30; Mal. 3:10; Mat. 23:23; Fapte 4:34-35, 37; I Cor. 16:2; II Cor. 8:7; Evrei 7:2, 4
Sexualitatea umană

Noi credem că Dumnezeu a poruncit ca nici o activitate sexuală intimă Să nu fie săvârşită în afara căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie. Noi credem că toate formele de homosexualitate, lesbianism, bisexualitate, bestialitate, incest, curvie, adulter şi pornografie sunt perversiuni păcătoase ale darului lui Dumnezeu, sexul. Noi credem că Dumnezeu dezaprobă şi interzice orice încercare de a schimba sexul cuiva prin intervenţie chirurgicală sau prin aparenţe.

Gen. 2:24; Gen. 19:5, 13; Gen. 26:8-9; Lev. 18:1-30; Rom. 1:26-29; I Cor. 5:1: 6:9; I Tes. 4:1-8; Evrei 13:4

Noi credem că singura căsătorie legitimă este unirea dintre un bărbat şi o femeie.

Gen. 2:24; Rom. 7:2; I Cor. 7:10; Efes. 5:22-23
Relaţiile de familie

Noi credem că bărbaţii şi femeile sunt egali ca poziţie, din punct de vedere spiritual, înaintea lui Dumnezeu, dar că Dumnezeu a rânduit funcţii spirituale distincte şi separate pentru bărbaţi şi femei în cămin şi biserică. Soţul trebuie să fie conducătorul căminului, iar bărbaţii trebuie să fie conducătorii (pastorii şi diaconii) bisericii. În consecinţă, numai bărbaţii sunt eligibili pentru autoritatea şi ordinarea prin biserică.

Gal. 3:28; Col. 3:18; I Tim. 2:8-15; 3:4-5, 12

Noi credem că Dumnezeu a stabilit familia ca instituţia fundamentală a societăţii umane. Soţul trebuie să-şi iubească soţia tot aşa cum Cristos iubeşte biserica. Soţia trebuie să se supună soţului ei tot aşa cum biserica se supune conducerii lui Cristos. Copiii sunt o moştenire de la Domnul. Părinţii sunt responsabili pentru învăţarea copiilor lor în privinţa valorilor spirituale şi etice, şi călăuzirea lor printr-o consistentă viaţă model şi disciplinare corespunzătoare, inclusiv corecţia corporală biblică.

Gen. 1:26-28; Exod 20:12; Deut. 6:4-9; Ps. 127:3-5; Prov. 19:18; 22:15; 23:13-14; Mar. 10:6-12; I Cor. 7:1-16; Efes. 5:21-33; 6:1-4; Col. 3:18-21; Evrei 13:4; I Pet. 3:1-7
Divorţul şi recăsătorirea

Noi credem că Dumnezeu urăşte divorţul şi intenţia Sa este ca relaţia de căsătorie să dureze până când unul dintre soţi moare. Cu toate că persoanele divorţate şi recăsătorite sau doar divorţate pot ocupa poziţii de slujire în biserică şi pot fi folosiţi de Dumnezeu într-un mod deosebit, ele nu vor fi luate în considerare pentru slujbele de pastor şi diacon.

Mal. 2:14-17; Mat. 19:3-12; Rom. 7:1-3; I Tim. 3:2, 12; Tit 1:6
Avortul

Noi credem că viaţa umană începe la concepere (zămislire) iar copilul nenăscut este o fiinţă umană. Avortul constituie luarea nejustificată şi inexcuzabilă a vieţii umane nenăscute. Avortul este ucidere. Noi respingem orice învăţătură care acceptă avortul în cazuri de viol, incest, defecte la naştere, selecţie a genului, control al naşterilor sau a populaţiei, sau binele fizic sau mental al mamei.

Iov 3:16; Ps. 51:5; 139:14-16; Isa. 44:24; 49:1, 5; Ier. 1:5; 20:15-18; Luca 1:44
Dragostea

Noi credem că ar trebui să demonstrăm dragostea pentru ceilalţi, nu doar faţă de cei credincioşi, ci şi faţă de cei care nu sunt credincioşi sau sunt împotriva noastră. Noi trebuie să ne purtăm cu amabilitate, blândeţe, răbdare şi umilinţă, cu cei care ni se împotrivesc. Dumnezeu interzice cearta, răzbunarea, ameninţarea sau folosirea violenţei, ca mijloace de rezolvare a conflictelor personale sau obţinerea justiţiei personale. Chiar dacă Dumnezeu ne porunceşte să urâm acţiunile păcătoase, noi trebuie să iubim şi să ne rugăm pentru orice persoană care se angajează în astfel de acţiuni păcătoase.

Lev. 19:18; Mat. 5:44-48; Luca 6:31; Ioan 13:34-35; Rom. 12:9-10, 17-21; 13:8-10; Fil. 2:2-4; II Tim. 2:24-26; Tit 3:2; I Ioan 3:17-18
Procesele civile între credincioşi

Noi credem că, creştinilor le este interzis să cheme într-un proces civil alţi creştini sau biserica pentru rezolvarea disputelor personale. Noi credem că biserica dispune de toate resursele necesare rezolvării disputelor personale dintre membrii ei. Cu toate acestea, considerăm că un creştin poate pretinde compensaţii pentru pagube de la o firmă de asigurări, atâta vreme cât pretenţiile nu sunt necinstite, răutăcioase sau calomnioase.

I Cor. 6:1-8; Efes. 4:31-32