În 2 Petru 1:5-7, apostolul ne spune cum să dezvoltăm un caracter creştin. După mântuire, “creştinul normal” va dori să fie tot mai mult asemenea lui Cristos, trăind o viaţă pe placul Mântuitorului. Lista celor 7 virtuţi poate fi împărţită în mai multe moduri. Primele 5 ne învaţă cum să-L iubim pe Dumnezeu, iar ultimele 2 cum să-i iubim pe fraţi. Primele 2 pot fi considerate temelia caracterului creştin, următoarele 3 tăria caracterului creştin, iar ultimele 2 dovada caracterului creştin. Implementarea acestor virtuţi va avea ca rezultat o cunoaştere rodnică a Domnului Isus Cristos. Cu siguranţă că merită să le studiem.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Am spus data trecută că intrăm în miezul epistolei scrise de Petru şi subiectul este ascultarea credinciosului. Am văzut că domeniile în care ascultarea este esenţială sunt legate de guvernarea umană, familie şi biserică, instituţii de altfel create de Dumnezeu. Fără ascultare, nici una din aceste instituţii nu funcţionează, de aceea supunerea este vitală.

A fi supus, pentru omul zilelor noastre, este degradant. Deşi avem cunoaştere şi educaţie mai multă, o căsnicie nu funcţionează de la sine chiar dacă partenerii sunt mântuiţi. În căsnicie trebuie lucrat. Succesul nu vine de la sine. Dar când unul din cei doi parteneri nu este mântuit, căsnicia este şi mai dificilă. Petru le scrie în paragraful nostru de astăzi soţiilor credinciose care au soţi necredincioşi, învăţându-le cum să-şi conducă soţii la Cristos.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Ultimele vesete din Coloseni ne vorbesc despre prietenie. Cu toţii căutăm prietenii adevărate, dar adesea nu ştim exact ce înseamnă să fii un prieten creştin. Pavel a fost un prieten adevărat şi a avut prieteni ale căror nume au rămas pe paginile Scripturilor, şi care ne învaţă fiecare pentru ce sunt prietenii…  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

În noaptea dinaintea crucificării Cristos era cu ucenicii în camera de sus. Acolo El le-a dat instrucţiuni cruciale cu privire la rugăciune. Putem spune că aceste instrucţiuni formează abecedarul rugăciunii.

Şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. (Ioan 14:13, 14)

După cum vedem, nu există nimic în această rugăciune care să nu fie cuprins cu privire la viaţa noastră. Nu poţi extinde mai mult această promisiune, această promisiune este tipică lui Dumnezeu: este mare, generoasă, dincolo de tot ce poate omul să cuprindă.

Dumnezeu ne îmboldeşte prin această promisiune să ne rugăm. Tragic este că totuşi noi nu ne rugăm. Dacă nu ne rugăm atunci nici nu ar trebui să ne plângem. Dacă această promisiune este atât de importantă şi atât de generoasă, atunci rugăciunea ar trebui să ocupe un loc central în viaţa noastră. Cristos, prin exemplu Său personal, le-a arătat ucenicilor Săi cât de important este să te rogi. Rugăciunea joacă un rol tot mai mic în viaţa bisericii, dar activităţile cum ar fi recreerea şi distracţia ocupă tot mai mult timp…  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Avem ultima menţionare a numelui lui Moise în acest capitol al celor ce au obţinut o bună mărturie a credinţei lor. Menţionarea lui Moise cu privire la ţinerea Paştelui a precedat începutul Exodului lui Israel din Egipt. Dar în ţinerea Paştelui credinţa era un aspect important, putem spune fără să exagerăm că în aşezarea Paştelui, credinţa lui Moise a atins punctul culminant, pentru că în toate aspectele sărbătorii Paştelui sunt multe lecţii de credinţă.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

În 2 Petru 1:5-7, apostolul ne spune cum să dezvoltăm un caracter creştin. După mântuire, “creştinul normal” va dori să fie tot mai mult asemenea lui Cristos, trăind o viaţă pe placul Mântuitorului. Lista celor 7 virtuţi poate fi împărţită în mai multe moduri. Primele 5 ne învaţă cum să-L iubim pe Dumnezeu, iar ultimele 2 cum să-i iubim pe fraţi. Primele 2 pot fi considerate temelia caracterului creştin, următoarele 3 tăria caracterului creştin, iar ultimele 2 dovada caracterului creştin. Implementarea acestor virtuţi va avea ca rezultat o cunoaştere rodnică a Domnului Isus Cristos. Cu siguranţă că merită să le studiem.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

O viaţă trăită în plinătatea Duhului poate fi descrisă prin verbele – veghind, umblând şi mărturisind. Primul verb se referă la viaţa de rugăciune, al doilea la viaţa publică şi al treilea la evanghelizarea celor nemântuiţi.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Unul din motivele pentru care Cristos a spus această pildă a fost să ne arate cine este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu:

Şi a zis şi parabola aceasta unora care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi.(Luca 18:9)

De asemenea rugăciunea este foarte importantă în pildă şi ne dă învăţătură cu privire la pocăinţa în rugăciune, pilda ne arată de asemenea ce este o rugăciune acceptată înaintea lui Dumnezeu şi ce nu acceptată Dumnezeu.

Subiecţii pildei sunt doi oameni diferiţi, unul este vameş şi celălalt fariseu, după rugăciunile lor ei se situează la poli opuşi. Vameşul care s-a pocăit sincer înaintea lui Dumnezeu a primit răspuns la rugăciune, fariseul nu s-a pocăit deci nu a primit răspuns la rugăciune. Vameşul ne învaţă cum să ne rugăm, fariseul cum să nu ne rugăm.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Azi vom vorbi despre curajul lui Moise şi vreau să înţelegem că a fi curajos înseamnă mai întâi a fi perseverent în ciuda dificultăţilor şi a pericolelor care ne pot ieşi în cale. Moise a avut un mare curaj atunci când şi-a asumat scoaterea evreilor din Egipt. Probabil că oricare altul în locul lui Moise ar fi renunţat după prima plagă, dar Moise, prin credinţă, a depăşit obstacolele pe care le-a întâlnit în cale. De aceea el este un erou al credinţei.

Credinţa lui Moise a supravieţuit tuturor încercărilor, obstacolelelor, adversităţilor şi respingerilor. Care-i secretul credinţei lui Moise? S-a uita mereu şi mereu la Dumnezeu, văzându-L prin ochii credinţei şi de aceea a cunoscut biruinţa.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Apostolul Petru foloseşte patru imagini ca să ne ajute să înţelegem cum funcţionează unitatea bisericii. El compară biserica cu o familie, cu o casă duhovnicească, cu o preoţie sfântă şi cu poporul lui Dumnezeu.

Ce trebuie să facă biserica din Noul Testament ca să nu eşueze aşa cum Israelul a eşuat? Să stea separată de lume. Noi nu ne izolăm de lume, pentru că lumea are nevoie de influenţa noastră spirituală şi de mărturia noastră, oamenii din lumea aceasta au nevoie de noi ca să vadă lumina Evangheliei, dar noi trebuie să nu permitem ca lumea să ne contamineze cu păcatul ei sau să ne schimbe direcţia. Separare înseamnă contact steril sau contact fără contaminare.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +