În noaptea dinaintea crucificării Cristos era cu ucenicii în camera de sus. Acolo El le-a dat instrucţiuni cruciale cu privire la rugăciune. Putem spune că aceste instrucţiuni formează abecedarul rugăciunii.
Şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. (Ioan 14:13, 14)
După cum vedem, nu există nimic în această rugăciune care să nu fie cuprins cu privire la viaţa noastră. Nu poţi extinde mai mult această promisiune, această promisiune este tipică lui Dumnezeu: este mare, generoasă, dincolo de tot ce poate omul să cuprindă.
Dumnezeu ne îmboldeşte prin această promisiune să ne rugăm. Tragic este că totuşi noi nu ne rugăm. Dacă nu ne rugăm atunci nici nu ar trebui să ne plângem. Dacă această promisiune este atât de importantă şi atât de generoasă, atunci rugăciunea ar trebui să ocupe un loc central în viaţa noastră. Cristos, prin exemplu Său personal, le-a arătat ucenicilor Săi cât de important este să te rogi. Rugăciunea joacă un rol tot mai mic în viaţa bisericii, dar activităţile cum ar fi recreerea şi distracţia ocupă tot mai mult timp…
Exprimă-ţi părerea completând următorul formular:
10:00 Studiu biblic
18:00 Rugăciune
Articole