Pentru mulţi creştini a sluji este similar cu a face muncă silnică pentru cineva care controlează viaţa lor. Cât de departe de adevăr este o astfel de gândire. Noul Testament pune slujirea în domeniul închinării ceea ce ne arată că închinarea nu este legată de ceremonie, ci de trăirea slujitoare. Romani 12:1 ne arată cum trebuie să fie slujirea noastră dacă avem de gând să-I placem lui Dumnezeu. Atenţie! Dacă ceea ce definim ca slujire a lui Dumnezeu nu este pe placul Lui, nu este slujire. Iată de ce vă invit să ascultaţi acest mesaj şi să vă verificaţi în privinţa modului în care înţelegeţi slujirea plăcută Domnului.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Sunt cel puţin trei decizii surprinzătoare în acest final al celei de-a doua călătorii misionare a lui Pavel:

– decizia proconsului Galio că nu are jurisdicţie asupra Legii ca s-o judece şi respinge acuzaţiile iudeilor împotriva apostolului;
– familia Aquila şi Priscila se mută în Efes;
– Pavel părăseşte Corintul, se-ntoarce în Antiohia dar ţinta lui este sărbătoarea de la Ierusalim, surpriza fiind acel ritual de tip nazireic, care nu era obligatoriu nici pentru un evreu, şi cu atât mai puţin pentru apostolul neamurilor.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Din slujirea Domnului nu ieşi niciodată la pensie. Acesta este mesajul pe care ni-l lasă Cuvântul lui Dumnezeu prin exemplul lui Iosua şi Caleb. De asemenea, pentru o biserică este esenţial ca cei în vârstă să fie mentori pentru cei mai tineri, să-i pregătească pentru a prelua lucrarea şi să fie gata, la momentul potrivit, să le predea responsabilităţile conducerii.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Cât priveşte dragostea pentru Dumnezeu, cei mai mulţi dintre noi suntem într-o mare eroare. Credem (chiar credem!) că dacă ne propunem să-L iubim pe Dumnezeu într-o anumită zi, aceasta se cheamă dragoste. Sau ne convingem (adică, ne înşelăm!) că dacă vom arăta un oarecare fel de dragoste faţă de, să zicem, şase oameni, ne-am împlinit datoria dragostei de Dumnezeu pentru acea zi şi suntem liberi în restul zilei să facem ceea ce dorim.

Cât de neînţelepţi suntem dacă gândim aşa. Biblia ne învaţă că dragostea noastră faţă de Dumnezeu trebuie să fie deplină sau completă, iar aceasta presupune priceperea faptului că ea este rezonabilă sau logică. Din moment ce Dumnezeu ne-a iubit întâi este logic să dorim să-L iubim cu acelaşi fel de dragoste. Iar dacă lucrurile stau într-adevăr aşa atunci dragostea noastră pentru El trebuie să radieze sau să reverse neîncetat către El şi către oameni. Este aşa dragostea noastră? El, o astfel de dragoste pretinde de la noi şi alta nici nu bagă în seamă. Nu uita că El nu te iubeşte pentru că eşti vrednic de iubit, ci pentru că El este dragoste!  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Oare câţi credincioşi din zilele noastre au un loc retras pentru rugăciune? Apoi, câţi se retrag în acel loc pentru pentru a se ruga, aşa cum a făcut Domnul Isus? Câţi avem acea disciplină sau seriozitate ca, dincolo de agenda noastră atât de încărcată, să ne rugăm zilnic? A! Pe vremea Domnului Isus viaţa nu era atât de agitată! Dar te-ai uitat să vezi ce a făcut Domnul Isus în ziua anterioară, şi tot s-a sculat înainte de a se lumina de ziuă pentru rugăciune? Hai să punem şi noi în practică aceste principii!  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Pavel se apropie de sfârşitul celei de a doua călătorii misionare şi putem să ne facem o imagine a filozofiei sale de misiune:

– s-a dus în marile centre ale lumii de atunci să mărturisească şi să propovăduiască Evanghelia
– a avut o echipă misionară
– a început să mărturisească acolo unde a găsit o sinagogă, iar cei ce s-au încrezut au ieşit din sistemul religiei iudaice dacă erau evrei sau prozeliţi şi împreună au fost organizaţi în biserici Nou Testamentale
– a avut parte de opoziţie şi persecuţie
– dar o distincţie aparte în toate acestea o are statornicia predicării Evangheliei

Iată de ce în mesajul de astăzi vă propun să descoperim împreună semnele statorniciei predicării Evangheliei.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Nici un război nu se câştigă cu o singură bătălie, iar războiul spiritual în care se află creştinul împotriva lumii, firii şi diavolului presupune numeroase bătălii care pot fi toate câştigate atâta vreme cât rămânem în parteneriat cu Dumnezeu. El îşi va face partea şi va face mai mult decât ştim noi să cerem, atâta vreme cât noi, prin credinţă vom lupta în bătăliile la care Domnul ne-a chemat.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Frica de Dumnezeu rezultă natural în umblarea cu Dumnezeu, iar aceasta, umblarea cu Dumnezeu nu poate decât să ducă la dragostea pentru Dumnezeu. Totul este clar şi simplu. Însă numai dacă înţelegem cum este această dragoste de Dumnezeu. Mulţi o declară, puţini o cunosc şi mult mai rari sunt cei care chiar o demonstrează.

Poate că tot acest faliment al creştinilor de azi în ceea ce priveşte iubirea de Dumnezeu vine din faptul că nu pricep punctul ei de plecare. Ne place să ne auto-măgulim că-L iubim pe Dumnezeu din recunoştinţă sau din iniţiativa inimilor noastre. Nici recunoştinţa şi nici inimile noastre nu ne fac să pornim măcar în iubirea de Dumnezeu.

Trebuie să pricepem că dragostea faţă de Dumnezeu este o pretenţie sfântă a Suveranului nostru. El cere să-L iubim şi nu putem avea o relaţie corectă cu El dacă nu Îl iubim. De altă parte, orice păcătos salvat care se smereşte şi acceptă această obligaţie de a-L iubi pe Dumnezeu cu toată fiinţa sa, va avea parte de răsplătirea Domnului pentru dragostea faţă de El. Sună bine nu-i aşa? Mai ales că răsplătirea are de-a face mai întâi şi în mod suprem cu asemănarea noastră cu El. V-aţi gândit la o astfel de răsplătire?! Vă îndemn să porniţi de aici…  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Încercăm să ne aplecăm asupra vieţii de rugăciune a Mântuitorului şi am împărţit acest capitol important din viaţa Domnului Isus în două: întâi vom observa evenimentele vieţii sale pe acest pământ înregistrate de evanghelişti şi care au de a face cu rugăciunea, iar apoi vom observa învăţăturile pe care Isus ni le-a lăsat cu privire la rugăciune.

Evanghelia după Luca notează cele mai multe situaţii în care Isus s-a rugat, chiar dacă nu este înregistrat conţinutul rugăciunii.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Pavel ştia că sistemele filozofice ale vremii, fie al stoicilor, fie al epicurienilor, nu puteau să dea răspunsul la căutările omului de a înţelege universul şi condiţia umană pe acest pământ, nici să-i dea omului un comportament care să-l ajute să trăiască mai bine, evitând răul şi făcând binele. Iată de ce a îndrăznit să confrunte mesajul filozofiei cu mesajul Evangheliei Domnului Isus.

Ca să aibă răspuns la aceste întrebări, cine este şi încotro se îndreaptă, omul trebuie să se ducă la originile sale, la începuturile sale, să înţeleagă unde a început răul, să înţeleagă şi să accepte căderea omului în păcat şi să accepte soluţia pe care nu el a găsit-o ci Dumnezeu.

Soluţia pentru păcatul omului este planul perfect de mântuire prin moartea, îngroparea şi învierea Domnului Isus. Toate sistemele filozofice din această lume nu pot produce un plan perfect de mântuire al omului. Iată de ce suntem gata să privim cu atenţie la mesajul pe care Pavel l-a adus în faţa atenienilor şi să-l analizăm. Fără revelaţia Scripturilor noi nu putem şti originile noastre, căderea în păcat, nu putem înţelege problema suferinţei şi nu avem soluţia.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +