Sara, soţia lui Avraam şi mama lui Isaac, este una din cele două femei nominalizate în acest capitol al credinţei din Evrei 11. Cealaltă femeie nominalizată este Rahab în Evrei 11:31.

Sara a căpătat o bună mărturie, prin credinţă. Ea este o încurajare pentru noi şi azi, pentru că putem realiza multe lucruri bune prin credinţă, indiferent de eşecurile din trecutul nostru sau de slăbiciunile noastre.

Credinţa Sarei se vede într-o zonă practică, aceea a natalităţii. Câteodată noi credem că ne trebuie credinţă numai când ne închinăm înaintea lui Dumnezeu, sau când trebuie să facem o lucrare mare, aşa cum a făcut Noe corabia, sau să-ţi părăseşti ţara şi să devii misionar, ca şi Avraam, într-o ţară pe care nu o cunoşti. Cu siguranţă că toate aceste situaţii necesită credinţă, dar credinţa se aplică la toate domeniile personale din viaţa noastră. Credinţa biblică se aplică în viaţa noastră de zi cu zi.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Vedem din acest text că cel ce a adus acuzaţii împotriva lui Iov a fost Satan. Suferinţa grea care a urmat în viaţa lui Iov nu a venit în urma păcatului său. Din capul locului putem afirma că suferinţa mare de care a avut parte Iov s-a datorat neprihănirii sale, nu păcatului. Dacă nu ne vom lăsa învăţaţi de acest Cuvânt a lui Dumnezeu, noi nu vom avea o înţelegere biblică a suferinţei şi ne va fi frică de învăţăturile din cartea lui Iov.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Am ajuns la a cincia şi ultima lecţie despre fundamentele spirituale în Israelul antic urmând ca de săptămâna viitoare să studiem practici evlavioase pentru un popor răscumpărat. Astăzi însă privim la Marele Preot al Vechiul Testament, la Marele nostru Preot şi la credinciosul – preot.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Suntem faţă în faţă cu unul din cele mai solemne evenimente din viaţa Fiului lui Dumnezeu, când I-a cerut Tatălui să-L scape din acel ceas al atârnării pe cruce, uitat de Dumnezeu (Gaebelein). Acest moment l-a condus pe Cristos la cea mai agonizantă rugăciune care a fost rostită vreodată pe acest pământ. Ryle spunea:

Rugăciunea este cel mai bun remediu pe care-l putem folosi în timpuri de necaz.

Cu siguranţă că toţi ne întrebăm ce I-a putut cauza lui Cristos o asemenea întristare şi amărăciune. Răspunsul este că ea a fost cauzată nu de o suferinţă fizică ci de una spirituală. Cauza întristării Sale trebuie căutată în moartea Sa, moarte care nu a fost una obişnuită. Ne putem întreba, deasemenea, de ce a trebuit El să moară?  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Chemarea lui Avraam nu a fost o sugestie ci o poruncă. Credinţa nu este o opţiune ci, mai degrabă, o datorie a oricărui om. Dacă nu-ţi trăieşti viaţa prin credinţă, nu-ţi împlineşti datoria de creatură a lui Dumnezeu. Ori trăieşti prin credinţă, ori prin fire.

Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi” (Fapte 17:30)

Mulţi oameni astăzi văd credinţa ca şi opţiune. Numai creştinii dedicaţi o adoptă şi o consideră o datorie. Aşa a considerat-o Avraam. Tu cum o consideri?  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Subiectul principal al cărţii Iov nu este suferinţa lui Iov, deşi trebuie să recunoaştem că cea mai mare parte a cărţii se ocupă de aceast subiect. Subiectul principal al cărţii este caracterul lui Dumnezeu.

Satan îl critică pe Dumnezeu pentru tratamentul „preferenţial” de care Iov are parte. Mai târziu, Iov Îl critică pe Dumnezeu pentru tratamentul special de care avea parte în timpul suferinţelor sale. Apoi, Satan a fost supărat pe Dumnezeu pentru că Iov n-a pierit în suferinţa sa, iar Iov, la rândul său, era supărat pentru că suferise. Observaţi că cel mai criticat în carte este de fapt Dumnezeu? Oare nu este aşa şi astăzi? Cel mai criticat în această lume este D-zeu!  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

În Ioan 17:21 Cristos se roagă pentru unitatea bisericii. Şi noi avem nevoie să ne rugăm pentru unitatea bisericii dar să nu uităm că aici este vorba despre unitatea tuturor credincioşilor. Ştiţi că multe biserici locale nu cunosc unitatea pentru că au membri nemântuiţi în mijlocul lor. Avem aici o unitate spirituală, nu una fizică sau materială. Nu este vorba de o unitate ritualistică, denominaţională sau ecleziastică, nu o unitate a formelor de închinare.

Aici este vorba de unitatea dintre Tatăl şi Fiul Său. Care este condiţia unităţii? Răscumpărarea! Vorbim aici de unitatea dintre sufletele răscumpărate, şi Dumnezeu.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Poporul Israel nu avea toată Scriptura aşa cum o avem noi azi. Dar prin sărbătorile rânduite de Dumnezeu, anual, ei aveau în faţă întregul tablou al planului de răscumpărare al lui Dumnezeu. În lecţia de azi vedem cum cele şapte sărbători ne spun istoria răscumpărării de la Calvar până în veşnicie.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Intrăm în partea a doua a ceea ce am numit rugăciunea desăvârşită pe care Domnul Isus a făcut-o înainte de a fi răstignit. În prima parte s-a rugat pentru El însuşi. Putem spune că pentru El s-a rugat cel mai scurt. Apoi s-a rugat pentru ucenici şi putem spune că pentru ei s-a rugat cel mai mult.

Vom descoperi împreună 9 teme pentru care s-a rugat. De fapt ele se repetă în această secţiune şi nu sunt neapărat puse într-o ordine cronologică. Dar haideţi să le descoperim împreună…  Ascultă sau descarcă acest mesaj +

Citirea cărţii Levitic poate fi uneori dificilă, chiar descurajantă. Aş vrea să vedem azi că această carte nu este numai o carte de legi, reguli şi ritualuri, ci este o carte a închinării. Avem un Dumnezeu sfânt, care merită închinarea noastră, dar această închinare nu poate fi oricum. Poporul Israel a avut cinci tipuri de jertfe pe care le vom vedea în continuare. Fiecare dintre ele ne învaţă pe noi, azi, principii despre închinarea plăcută lui Dumnezeu.  Ascultă sau descarcă acest mesaj +