Educaţia creştină

Am întâlnit deseori părinţi care vorbeau despre creşterea copiilor în frică şi temere de Domnul ca şi cum ar vorbi despre ceva mistic, despre ceva ce trebuie să facem exclusiv în biserică, precum un fel de „gardian” al fericirii (citiţi „norocului”) copiilor lor.

În tot acest timp ei nu făceau nimic din punctul de vedere al educării creştine a urmaşilor lor. Ei bine, tocmai acest punct îl atingem în acest număr al revistei noastre.

Educaţia creştină este, întâi de toate, o problemă a familiei. Da, acea familie care are un soţ-tată, o soţie-mamă şi copii. Lumea modernă ne-a minţit, iar noi am luat minciuna drept adevăr, că educaţia este posibilă numai dacă este făcută de „profesionişti”.  Uitaţi-vă însă la cei care-şi arogă acest calificativ. Unii dintre ei nu ar fi calificaţi nici pentru „educarea” animalelor, dar îi instruiesc pe copiii noştri. Şi ştiţi ce este mai grav? Îi „educă” asemenea unor animale, pentru că evoluţionismul este religia lor, iar noi părinţii, părinţii creştini, stăm cu mâinile în sân şi nu facem nimic, ba îi şi admirăm pe aceşti „profesionişti”. De fapt, prin aceasta nu facem altceva decât să-i spunem lui Dumnezeu că El nu are habar de educaţie. De ce spun asta? Pentru că, atunci când Dumnezeu a hotărât să abordeze subiectul educaţiei biblice, El i-a identificat pe adevăraţii profesionişti: părinţii. Da, frate sau soră, dacă eşti părinte, Dumnezeu a decis că tu eşti răspunzător de educaţia copiilor tăi. Niciun învăţător sau profesor nu va fi judecat vreodată în locul tău pentru lipsa de educaţie bi-blică a copiilor tăi. Tu vei sta înaintea lui Dumnezeu şi vei da socoteală şi pentru lucrul acesta. Te rog, citeşte cu un spirit de rugăciune cele trei articole care se referă la educaţia creştină şi familie şi lasă-L pe Dumnezeu să te corecteze, dacă este cazul, în acest domeniu. Eu am fost provocat mult în urma parcurgerii lor şi deja am făcut schimbări în acest domeniu.

Educaţia creştină este apoi o problemă a bisericilor locale. Contextul şi situaţia din Europa nu au fost niciodată şi nu vor fi niciodată asemenea celor din America. Este de domeniul imposibilului să ai în România o educaţie biblică privată, conform cu principiul biblic al separării bisericii de stat. Dar nu este imposibil să ai o biserică locală biblică şi, în cadrul ei, o filozofie şi o practică educaţionale biblice. Dar şi aici există atâtea neajunsuri. Uneori, copii sunt trataţi de parcă nu ar fi fiinţe umane, ci doar nişte creaturi care, odată, vor deveni oameni. Încă sunt prea mulţi creştini care cred că micuţii lor nu pot fi mântuiţi decât după nu ştiu ce vârstă, de obicei, după vârsta de 14-16 ani, şi că până atunci copii sunt doar „de umplutură”, elemente de decor în adunare şi buni doar pentru memorarea unor versete, poezii şi cântece şi pentru programele speciale de Paşti şi Crăciun. Sună cumva cunoscut?

Ce să mai spunem despre tinerii care termină liceul şi pe care părinţii şi pastorii îi îndrumă să fie „cineva” în lume fără ca măcar să se întrebe dacă nu
cumva ar avea şi Dumnezeu ceva de spus în privinţa aceasta. Dacă eşti părinte şi ai copil absolvent de liceu, nu ai vrea ca el să studieze pentru cea mai
importantă vocaţie, cu acreditarea cea mai valoroasă şi cu remuneraţia cea mai mare şi de durată? „Desigur”, vei spune, dar realizezi că vocaţia cea mai înaltă din lume este aceea de slujitor al Domnului, că acreditarea cea mai de dorit este chemarea lui Dumnezeu în lucrare şi că remuneraţia cea mai importantă este cea care rămâne pentru eternitate spre gloria lui Dumnezeu?
Şi pentru ca toate acestea să se împlinească, Dumnezeu a călăuzit anumite biserici locale să înfiinţeze Colegii Biblice, care să pregătească tinerii
şi tinerele din bisericile noastre pentru lucrarea Domnului. Ce-ar fi ca fiecare dintre pastori, părinţi şi tineri să ia în seamă, întâi de toate, posibilitatea chemării lui Dumnezeu la lucrarea Sa şi să-L întrebe pe Dumnezeu dacă nu cumva ar trebui să studieze în colegiile Sale biblice şi nu în colegiile seculare şi imorale ale lui Mamona.

Educaţia biblică este o „floare rară” chiar în rândul baptiştilor fundamentalişti de la noi din ţară. Întrebarea este dacă avem dorinţa şi voinţa să schimbăm ceva în această privinţă. Iesus Cristos, Marele Învăţător aşteaptă să ne conducă în această schimbare!

Aşadar, educaţia creştină este o necesitate sau un moft? Răspunsul îl dăm fiecare.

Descarcă acest buletin +

Exprimă-ţi părerea completând următorul formular: