Întoarcerea la autenticitate

—21 aprilie 2008


Nu se cunoaşte cine a formulat următorul citat, dar el este, cu adevărat, unul care trebuie luat în serios:

Atingerea unui ţel nu este cel mai important lucru, autenticitatea este.

Dacă autorul ei a fost creştin sau nu, nu ştim, dar afirmaţia sa este un adevăr de netăgăduit. Personal, cred că autenticitatea este o floare rară în lumea în care trăim.  Întregul peisaj al vieţii, care ar trebui să fie spiritual, a fost înlocuit de ceea ce este natural sau superficial, în cel mai rău caz, cu artificialul. Întreaga lume este un spectacol, de cele mai multe ori ieftin şi imoral, dar la care oamenii aplaudă, mai mult sau mai puţin conştienţi sau sinceri.

Asemenea ilustraţiei unui filosof existenţialist, oamenii sunt într-un teatru pe a cărui scenă se perindă trupe de artişti de toate felurile şi valorile, iar spectatorii, adică oamenii lumii (chiar şi noi?) aplaudă. La un moment dat directorul teatrului intră pe scenă  şi îşi cere scuze pentru întrerupere, anunţând un incendiu în clădirea teatrului.

Oamenii, obişnuiţi cu măştile, nu discern adevărul, şi, crezând că e vorba de o altă reprezentaţie, aplaudă. Cu cât mai personal, mai real şi mai autentic este directorul în implorare, cerând oame-nilor să părăsească în ordine sala, pentru a-şi scăpa vieţile, cu atât mai lungi şi mai intense sunt aplauzele oamenilor. Care-i finalul? Pentru că nu au recunoscut autenticitatea adevărului şi a avertizării sale, directorul se dă bătut şi fuge de pe scenă. Clădirea învăluită în foc se prăbuşeşte peste cei care nu au avut priceperea de a recunoaşte ce este autentic.

Ceea ce ar trebui să ne provoace durere nu este atât de mult soarta oamenilor, cât nepăsarea lor faţă de Dumnezeu, care este Cel Autentic

Iesus Cristos este Acelaşi, şi ieri, şi azi şi pentru totdeauna” (Evrei 13:8).

Ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva şi noi, creştinii baptişti fundamentalişti, am devenit doar o „trupă de teatru” care să-i distreze pe oameni sau, şi mai rău, de care oamenii să se distreze.

Dacă nu suntem deja în starea aceea, s-ar putea să ajungem curând la ea, dacă nu vom înţelege nevoia de a reveni la autenticitatea fundamentalismului biblic. Nu dintr-o dată, asemenea liberalilor în teologie, ci pas cu pas, puţin câte puţin, putem renunţa la autenticitate pentru a primi aplauzele celor pe care încercăm să-i „câştigăm la Cristos”.

Pentru a înţelege importanţa autenticităţii, să nu uităm că, deşi Dumnezeu doreşte „ca toţi oamenii să fie mântuiţi” (1 Timotei 2:4), El nu este dispus să Se schimbe pentru a-Şi realiza visul. Atât de mult ţine Dumnezeu la autenticitatea Sa încât a fost gata să devină El Însuşi soluţia mântuirii noastre, dându-L pe Fiul Său să moară pentru noi şi în locul nostru. „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” (Maleahi 3:6) este un adevăr de necontestat şi încurajator. În El nu este „nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacob 1:17). Avem un Dumnezeu autentic! Glorie şi onoare Lui! În acelaşi fel, Cuvântul lui este autentic, adică adevărat şi permanent: „Cuvântul Domnului rămâne în veac” (1 Petru 1:25).

Prin acest număr al revistei noastre, care dorim să devină Vocea Baptistă a României, vrem să vă chemăm la o revenire la autenticitatea biblică, adică la asemănarea cu Dumnezeul nostru autentic. Pastorul nostru, profesori şi studenţi ai Colegiului Baptist Independent „Bereea” din Beiuş vă invită să citiţi, în rugăciune, articolele şi cugetările lor asupra acestui subiect. Alte articole au fost traduse din surse autentice şi ne rugăm să fie şi ele spre încurajarea şi întărirea celor ce le citesc.

Fraţilor, veniţi să ne întoarcem la autenticitatea fundamentalismului biblic, ştiind că, deşi am putea fi înfrânţi din această cauză la nivel personal, Dumnezeul nostru şi Cuvântul Său nu pot fi înfrânţi!

Descarcă acest buletin +

Exprimă-ţi părerea completând următorul formular:

Care este a treia lună din an?