Iov foloseşte aici imaginea balanţei. Pe un taler al balanţei sunt puse nenorocirile care au căzut peste el, iar pe celălalt taler este pus nisipul mării. Este un mod poetic de a spune că durerea lui nu se poate măsura.
Marile nenorociri lucrează în mintea noastră şi aduc groaza în noi, de aceea Iov numeşte aceste nenorociri săgeţile lui Dumnezeu. Dar să ne gândim la cei pierduţi, pentru că ei n-au nădejde dincolo de mormânt. Nu-ţi trebuie nimic mai îngrozitor decât teroarea iadului.
Iov vrea să dea libertate gurii sale, să denunţe viaţa, s-o incrimineze. Asta înseamnă că va folosi cuvinte neînţelepte. Din păcate întristarea ne face să nu mai avem restricţii la limbă, de aceea, când vin necazurile, ar trebui să ne înfrânăm limba să nu spună cuvinte pe care să le regretăm.
Pasiunea noastră va inflama lucrurile nu le va lumina. Comentariile lui Iov i-au aprins pe prietenii săi în loc să aducă mai multă lumină şi înţelegere asupra situaţiei în care era. Tot ce spune aici Iov este o critică la viaţă, iar perspectiva din care vorbeşte este una rea, pentru că, din nou, Dumnezeu este lăsat pe dinafară.
Alte mesaje din aceeaşi serie:
Retorica lui Elifaz
Agonia lui Iov
Atrocităţile continuă
Neclintit în nenorociri
Satan acuză
Prioritatea lui Iov
Exprimă-ţi părerea completând următorul formular:
10:00 Studiu biblic
18:00 Rugăciune
Articole