uzim adesea despre biserici în care par să se petreacă lucruri extraordinare. Oamenii sunt vindecaţi de boli şi invalidităţi. Oamenii vorbesc în limbi noi pe care nu le-au învăţat. Sunt acestea dovezi că bisericile respective sunt adevărate biserici Nou Testamentare? Face Biblia lumină asupra acestui subiect important?

Potrivit cu Marcu 16:17-18, Isus a spus:

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.

Sunt aceste afirmaţii menite să se aplice numai în primul secol, sau sunt valabile şi în ziua de azi?

Vindecare miraculoasă

În primul rând trebuie să facem distincţie între lucrarea miracolelor şi făcătorii de miracole. Dumnezeu poate face orice doreşte, în orice moment, câtă vreme ceea ce face este în acord cu natura Sa sfântă. Cred că Dumnezeu nu numai că poate, dar şi înfăptuieşte miracole astăzi, însă nu prin intermediul făcătorilor de miracole. Daţi-mi voie să vă dau două exemple. Mai mult +

aharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, este imaginea frumoasă a unui creştin, credincios lui Dumnezeu în slujirea sa, şi umil înaintea Lui, chiar dacă nu toate visele lui au fost împlinite. A fost un soţ bun şi un preot credincios. Luca ni-i descrie, pe el şi soţia lui, Elisabeta, ca pe nişte oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu, care nu puteau fi acuzaţi de nerespectarea Cuvântului Domnului. Dimpotrivă, Zaharia, al cărui nume înseamnă „Iehova îşi aminteşte”, slujea cu bucurie şi smerenie înaintea Lui şi a poporului. Era un preot foarte respectat, care, fără nicio cârtire, îşi împlinea chemarea. Mai mult +

ntr-o lume nouă… Poate că acesta ar fi primul comentariu al unuia care a ajuns în America sau în oricare altă parte a lumii. Totuşi, nu la aşa ceva mă refer, ci la încercarea bisericii mele—Adunarea Baptistă Independentă Beiuş (ABIB)—de a sluji oamenilor, creştini sau nu, într-un spaţiu cu totul deosebit de cel clasic. Practic, aproape fiecare nouă zi pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte este o zi trăită într-o lume nouă. Mişcarea pe scena lumii şi ritmul ameţitor al schimbărilor şi progreselor (sau regreselor?) transformă fiecare zi din viaţă într-o trăire nouă într-o lume nouă. Uneori, avem impresia că existenţa noastră este o continuă adaptare la noi condiţii, la noi cerinţe, la noi posibilităţi şi la noi pericole.  Mai mult +