Z

aharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, este imaginea frumoasă a unui creştin, credincios lui Dumnezeu în slujirea sa, şi umil înaintea Lui, chiar dacă nu toate visele lui au fost împlinite. A fost un soţ bun şi un preot credincios. Luca ni-i descrie, pe el şi soţia lui, Elisabeta, ca pe nişte oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu, care nu puteau fi acuzaţi de nerespectarea Cuvântului Domnului. Dimpotrivă, Zaharia, al cărui nume înseamnă „Iehova îşi aminteşte”, slujea cu bucurie şi smerenie înaintea Lui şi a poporului. Era un preot foarte respectat, care, fără nicio cârtire, îşi împlinea chemarea. Mai mult +

Particularităţile baptiste
N

e vom uita acum la cea de-a doua poziţie distinctă la care aderă adevăraţii baptişti – autonomia bisericii locale. Tematica la care se referă acest subiect are de a face cu relaţia pe care o biserică (adunare) locală o are cu alte biserici şi cu orice altă organizaţie eclesiastică întemeiată de om. Această doctrină a Noului Testament implică mai mult decât putem noi prezenta în acest articol. Totuşi, sunt câteva chestiuni la care trebuie să privim înainte de a cerceta Scripturile pentru a găsi învăţătura fundamentală cu privire la independenţa bisericii locale faţă de orice control din exterior. Mai mult +

Autoritatea biblică

De Dan Sehested, 28 aprilie 2009

Particularităţile baptiste
C

a baptişti, noi declarăm că Biblia este unica noastră autoritate pentru credinţă şi practică. Cuvântul cheie este unica. Uneori veţi citi sau veţi auzi vorbind pe cineva cu privire la acest subiect şi expresia folosită va fi „autoritatea finală” sau „autoritatea decisivă”. Această expresie însă lasă să se înţeleagă faptul că există şi alte autorităţi, Biblia fiind cea finală, dacă celelalte autorităţi nu rezolvă chestiunea. Aceasta este o practică ce, în cele din urmă, îl aşază pe om şi tradiţiile acestuia deasupra Bibliei.

Hubmaier, un anabaptist convins, în timpul unei discuţii cu Zwingli, reformatorul elveţian, a spus următoarele cuvinte:

În toate disputele cu privire la credinţă şi religie, doar Scriptura, care iese din gura lui Dumnezeu, trebuie să fie standardul şi regula noastră.

Adevăraţii baptişti au păstrat această convingere de-a lungul secolelor, uneori cu preţul siguranţei lor personale. Mai mult +

Î

n august 2008, un membru al Adunării Baptiste Independente din Beiuş a participat la o nuntă din regiunea Bihor. La acea nuntă era prezent şi un pastor binecunoscut dintr-o biserică din Uniunea Baptistă. În conversaţia cu membrul amintit, pastorul baptist din Uniune a făcut următorul comentariu:

Adevăraţii baptişti au fost întotdeauna independenţi.

Comentariul său arată o cunoaştere a istoriei pe care mulţi fie nu o ştiu, fie aleg să o ignore. Acest frate a mai făcut o deosebire pe care multora le place s-o nege, şi anume că există unii care se autointitulează baptişti, dar de fapt nu sunt baptişti adevăraţi.

Ce este un baptist? Cum recunoşti unul, dacă-l vezi?  Mai mult +

Sau cel puţin mai bun decât mediocru?
C

u mulţi ani în urmă trăia o femeie despre care puteai spune cu adevărat că le avea pe toate. Soţul ei era cel mai chipeş bărbat din lume şi avea o slujbă ce-i permitea să cheltuiască o mulţime de bani pe soţia sa. Venitul său îi permitea ei să aibă orice şi-ar fi dorit—cea mai bună mâncare, orice confort imaginabil, cele mai frumoase ornamente pentru casă şi orice şi-ar fi dorit inima ei. Efectiv el nu îi refuza nimic, iar ea îl iubea din toată inima. Şi pentru că îl iubea aşa de mult, ea nu era niciodată prea obosită sau prea ocupată să-l ajute şi să-i împlinească nevoile. Aveau împreună o viaţă ideală. Şi a fost aşa… Mai mult +

Nu mi-e ruşine…

De Mihai Czentye, 5 ianuarie 2009

F

iind la un nou început de drum temporal, vă chem, dragi fraţi şi surori în Cristos, să fim demni de ceea ce suntem ca şi copii ai lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, vă provoc ca în anul de graţie 2009, să nu ne fie ruşine de Cristos, de Evanghelia Sa, de biserica noastră şi de convingerile noastre biblice.

Aşadar, sper să spuneţi împreună cu mine „nu mi-e ruşine…” Mai mult +

Într-o lume nouă

De Mihai Czentye, 1 ianuarie 2009

Î

ntr-o lume nouă… Poate că acesta ar fi primul comentariu al unuia care a ajuns în America sau în oricare altă parte a lumii. Totuşi, nu la aşa ceva mă refer, ci la încercarea bisericii mele—Adunarea Baptistă Independentă Beiuş (ABIB)—de a sluji oamenilor, creştini sau nu, într-un spaţiu cu totul deosebit de cel clasic. Practic, aproape fiecare nouă zi pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte este o zi trăită într-o lume nouă. Mişcarea pe scena lumii şi ritmul ameţitor al schimbărilor şi progreselor (sau regreselor?) transformă fiecare zi din viaţă într-o trăire nouă într-o lume nouă. Uneori, avem impresia că existenţa noastră este o continuă adaptare la noi condiţii, la noi cerinţe, la noi posibilităţi şi la noi pericole.  Mai mult +