otrivit Bibliei nu există decât două feluri de oameni – mântuiţi şi nemântuiţi. Sau, ca să folosim cuvintele apostolului Ioan – copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului (1 Ioan 3:10). Având acest adevăr în minte, este important să determinăm cine poate fi membru al unei biserici locale.

De-a lungul istoriei, baptiştii au susţinut că numai credincioşii născuţi din nou pot fi membri ai unei biserici locale. Această poziţie este în contradicţie cu cea a unor grupuri care au practici ne-scripturale. Iată trei erori predominante:

1. Membralitate prin botezul copiilor. Această practică are la bază ideea că botezul îndepărtează păcatul original. Această erezie a fost iniţiată de Augustin şi este practicată de catolici.

2. Membralitatea prin botez care regenerează (mântuieşte) sufletul. Martin Luther a avut o contribuţie importantă la dezvoltarea acestei doctrine false. Mulţi luterani menţin şi azi această poziţie. Practic, mulţi baptişti acceptă şi ei această poziţie. De câte ori nu aţi auzit pe cineva dând data botezului ca dată la care a fost mântuit?

3. Membralitatea prin participarea la „Legământul harului”. Această învăţătură reformată afirmă că la botez devii membru al bisericii iar apoi, când treci prin Confirmare / Prima comuniune, devii un membru activ. Din păcate, regenerarea nu este necesară.

Există multe biserici baptiste care, cel puţin teoretic, nu sunt de acord cu nici una dintre erorile de mai sus dar totuşi, în mod practic fac acelaşi lucru. Am văzut oameni care au devenit membri într-o biserică baptistă mergând în faţă în urma unei invitaţii, semnând un formular şi declarând cu uşurinţă că ei cred în Isus (vezi Iacov 2:19). În multe biserici poţi deveni membru la fel de uşor precum devii membru într-o grupare civică. Însă ce ne învaţă Biblia? Mai mult +