aharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, este imaginea frumoasă a unui creştin, credincios lui Dumnezeu în slujirea sa, şi umil înaintea Lui, chiar dacă nu toate visele lui au fost împlinite. A fost un soţ bun şi un preot credincios. Luca ni-i descrie, pe el şi soţia lui, Elisabeta, ca pe nişte oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu, care nu puteau fi acuzaţi de nerespectarea Cuvântului Domnului. Dimpotrivă, Zaharia, al cărui nume înseamnă „Iehova îşi aminteşte”, slujea cu bucurie şi smerenie înaintea Lui şi a poporului. Era un preot foarte respectat, care, fără nicio cârtire, îşi împlinea chemarea. Mai mult +

iind la un nou început de drum temporal, vă chem, dragi fraţi şi surori în Cristos, să fim demni de ceea ce suntem ca şi copii ai lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, vă provoc ca în anul de graţie 2009, să nu ne fie ruşine de Cristos, de Evanghelia Sa, de biserica noastră şi de convingerile noastre biblice.

Aşadar, sper să spuneţi împreună cu mine „nu mi-e ruşine…” Mai mult +

ntr-o lume nouă… Poate că acesta ar fi primul comentariu al unuia care a ajuns în America sau în oricare altă parte a lumii. Totuşi, nu la aşa ceva mă refer, ci la încercarea bisericii mele—Adunarea Baptistă Independentă Beiuş (ABIB)—de a sluji oamenilor, creştini sau nu, într-un spaţiu cu totul deosebit de cel clasic. Practic, aproape fiecare nouă zi pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte este o zi trăită într-o lume nouă. Mişcarea pe scena lumii şi ritmul ameţitor al schimbărilor şi progreselor (sau regreselor?) transformă fiecare zi din viaţă într-o trăire nouă într-o lume nouă. Uneori, avem impresia că existenţa noastră este o continuă adaptare la noi condiţii, la noi cerinţe, la noi posibilităţi şi la noi pericole.  Mai mult +