De ce nu este soţul meu perfect?

—10 ianuarie 2009


de Lyn Sehested

Sau cel puţin mai bun decât mediocru?
C

u mulţi ani în urmă trăia o femeie despre care puteai spune cu adevărat că le avea pe toate. Soţul ei era cel mai chipeş bărbat din lume şi avea o slujbă ce-i permitea să cheltuiască o mulţime de bani pe soţia sa. Venitul său îi permitea ei să aibă orice şi-ar fi dorit—cea mai bună mâncare, orice confort imaginabil, cele mai frumoase ornamente pentru casă şi orice şi-ar fi dorit inima ei. Efectiv el nu îi refuza nimic, iar ea îl iubea din toată inima. Şi pentru că îl iubea aşa de mult, ea nu era niciodată prea obosită sau prea ocupată să-l ajute şi să-i împlinească nevoile. Aveau împreună o viaţă ideală. Şi a fost aşa… până când într-o zi un vecin a intrat în vorbă cu ea şi i-a arătat în treacăt că poate nu le avea chiar pe toate. Nu i-a trebuit decât o clipă ca să cadă, dar acea clipă i-a schimbat total viaţa. Şi nu numai că i-a schimbat propria viaţă, dar a schimbat fiecare viaţă care i-a urmat. Eva a trăit în paradis, dar nici chiar paradisul nu a satisfăcut-o.

La începutul vieţii mele de creştin aveam adesea o atitudine de genul “mulţumesc mult, Eva! Ai reuşit să strici lucrurile şi acum noi, urmaşele tale, trebuie să le reparăm.” Eu şi soţul meu mergeam la seminarii despre căsnicie (pentru că toate cuplurile tinere mergeau) şi ascultam predici despre relaţiile dintre soţ şi soţie. Ca tânără soţie conştiincioasă, luam notiţe. Şi mi-e ruşine să spun că singurele lucruri cu care rămâneam după acele serii de predici şi seminarii erau o durere de cot (de la ghionturile date soţului) şi o listă lungă de lucruri pe care soţul meu trebuia să le facă pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile de soţ. Încercam să fiu supusă, aşa că ştiam că nu trebuie să încerc făţiş să-l schimb. Însă făceam din acest lucru un subiect de rugăciune, ca Dumnezeu să-l transforme într-un soţ aşa cum credeam eu că trebuie să fie. Aveam grija să-I spun lui Dumnezeu exact cum trebuie să se schimbe soţul meu şi cum trebuia Dumnezeu să producă acele schimbări.

Pentru a mă ruga mai eficient şi a lucra mai cu sârguinţă la schimbarea soţului meu, am decis să fac un studiu biblic personal despre femeia virtuoasă din Proverbe 31. Cu siguranţă, această femeie evlavioasă din istorie, putea să-mi dea nişte sfaturi pe care să le folosesc ca să-l “ajut” pe soţul meu să se schimbe, şi poate chiar să-mi arate unele domenii din viaţa mea în care trebuia să fac şi eu unele mici îmbunătăţiri. Am vrut să fac lucrul acest cu minuţiozitate aşa că am studiat verset cu verset şi chiar cuvânt cu cuvânt.

Uau, ce femeie harnică era! Am aflat că se trezea dimineaţa devreme şi stătea trează până noaptea târziu ca să împlinească nevoile familiei. Folosea banii cu înţelepciune pentru a mări bugetul pentru alimente şi chiar pentru a oferi mai mult familiei sale. Îşi făcea propriile haine şi hainele familiei, şi chiar vindea unele din lucrurile pe care le făcea pentru a contribui la venitul familiei. Întreţinea grădina şi vindea unele dintre produse pentru beneficiul familiei. Chiar putea să se îngrijească de cei mai puţin binecuvântaţi decât era ea. Ce înţelept din partea lui Dumnezeu să ne dea nouă femeilor acest pasaj detaliat care să ne înveţe ce fel de soţie şi mamă vrea El să fim. Am început să mă întreb unde era pasajul corespondent care să le spună soţilor toate lucrurile pe care trebuie ei să le facă pentru soţiile lor.

Am căutat cu sârguinţă o vreme, dar, cum ştiţi deja, nu există Proverbe 32 pentru “soţul perfect”, aşa că în cele din urmă am renunţat să mai caut. De fapt, am aruncat toate notiţele despre “îmbunătăţirea soţului” pe care le luasem la seminariile despre căsnicie, precum şi listele de rugăciune cu lucruri pe care doream ca Dumnezeu să le schimbe în soţul meu. Când am ajuns la a doua parte a versetului 30 din Proverbe 31 mi-am dat seama că în tot acest timp atenţia mea a fost îndreptată în direcţia greşită.

Femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

Femeia din Proverbe 31 nu s-a concentrat pe lucrurile pe care dorea să le schimbe în soţul ei. Cu siguranţă viaţa ei nu era uşoară, dar nu avem nici un indiciu de nemulţumire sau plângere din cauza muncii grele pe care o avea de făcut. Era ea perfectă? Nu. Era soţul ei perfect? Probabil că nu. Totuşi, pasajul ne spune că ea îi făcea bine soţului ei şi nu rău. Ea nu se concentra pe ceea ce el nu era, ci pe ceea ce era, şi Îl lauda pe Dumnezeu pentru el. Nu se concentra nici asupra propriilor ei nevoi. Singurul lucru menţionat pe care ea îl făcea în mod specific pentru ea însăşi se găseşte în versetul 22 unde se spune că îşi făcea cuverturi, probabil pentru împodobirea casei, de care se bucura ea, dar şi întreaga familie. Casa şi copiii sunt şi ei menţionaţi, dar nici acesta nu era centrul atenţiei ei. Atenţia ei era concentrată asupra Domnului. Ea Îl cunoştea de Dumnezeu în mod personal. Pentru ea Dumnezeu era real şi lucrul cel mai important era să-L mulţumească pe Dumnezeu. Tot ceea ce făcea, făcea pentru a-I aduce glorie şi onoare lui Dumnezeu. Ea se temea de Domnul.

Da, Dumnezeu putea şi urma să îl schimbe pe soţul meu, dar mai întâi trebuia să mă schimbe pe mine. A trebuit să înţeleg faptul că, dacă soţul meu ar fi fost atât de perfect pe cât aş fi dorit eu să fie, nu s-ar fi căsătorit niciodată cu o persoană ca mine! Mai mult, a trebuit să înţeleg că scopul meu în viaţă, lucrul asupra căruia trebuia să mă concentrez în viaţă, nu era să-l schimb pe soţul meu. Scopul meu în viaţă era, şi încă este, să-I permit lui Dumnezeu să mă schimbe prin Cuvântul Lui, astfel încât să pot fi slujitoarea şi soţia pe care o vrea Dumnezeu. A trebuie să învăţ să mă tem de Domnul şi să mă concentrez asupra Lui.

Sunt căsătorită cu soţul meu de aproape 30 de ani. Cu sinceritate pot spune că nu mai e bărbatul cu care m-am căsătorit cu atâţia ani în urmă. Slava Domnului! Privind înapoi, văd că Dumnezeu l-a schimbat cu adevărat pe soţul meu, dar Dumnezeu l-a schimbat aşa cum a vrut El, ca să fie pe placul Lui şi să-I aducă Lui glorie. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu mi-a schimbat soţul potrivit cu dorinţele mele egoiste şi pentru a fi pe placul meu. Voia lui Dumnezeu este întotdeauna cea mai bună—uneori dureroasă dacă nu ne supunem ei, dar este întotdeauna cea mai bună.

Cred că şi eu m-am schimbat în ultimii 30 de ani. Slavă Domnului! O, încă învăţ ce înseamnă “să te temi de Domnul” şi sper că nu voi înceta niciodată să învăţ. Soţul meu nu este perfect (dar nici eu nu sunt—de fapt, sunt departe de a fi!), dar el este perfect pentru mine, deoarece Dumnezeu l-a ales în mod specific pentru mine. Sunt mulţumitoare că Dumnezeu nu mi-a îngăduit să-l stric cu toate notiţele şi rugăciunile mele egoiste. Dumnezeu este plin de har. Dumnezeu este răbdător. Dumnezeu ştie ce e mai bine. Căile Sale sunt perfecte.

Exprimă-ţi părerea completând următorul formular:

Care este a patra lună din an?